Luni

De câte ori mă uitam în oglindă vedeam un bărbat mișto, atletic, cu abdomen Microsoft Excel gen, adică în trei rânduri pe două coloane, cu sclipire-n dinți și ochi și nu mai mult de 85 de kile pe cântar.

Făceam câte 15 de bazine olimpice pe zi, dădeam 15 ture de stadion și încă alte 15 chestii de care nu-mi mai aduc aminte.

Purtam 42 la pantofi, 40 la cămașă și 32 la blugi. Adică, pula mea, eram bărbat bine!

De fapt, ce voiam eu să vă zic…

A, că  n-am avut pătrățele decât atunci când mă întindeam peste gardul cu ochiuri de sârmă ca să iau cireșe de la vecina Mioara, aia cu țâțele lăsate-n voia gravitației, cam de printr-a IX-a din liceu n-am mai citit pe cântar 85 de kile, iar bazinele, turele de teren și alte chestii sunt din filmele cu 007. Însă la pantofi port 42, asta pot să confirm și să jur.

Continuând ideea de mai sus, după ce-am făcut o sumedenie de chestii la viața mea, m-am hotărât să fac și burtă, așa, ca să văd și eu cum îmi stă. M-am luat după niște pretenare. Unele s-au făcut bune la loc după ce au dat burțile jos după nouă luni, altele au rămas ca mine acuma ori mai rău.

Îmbărbătat de acest gând sănătos, n-am băgat de seamă cele 10 kile în plus, nici cele 20 și nici următoarele 10. Când, însă, am constatat că se împlineau niște ani de când îmi luasem burta la purtare și m-apropiam vertiginos de 130 de kile-n viu, am început, precum spunea și poetul, să nu mă tem de burtă, ci de veșnicia ei.

Era-ntr-o luni după masă și m-a lovit brusc o idee.

Aia ca să țin regim…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s